.
.
.
August 2009, Aydincik Bay in Gokceada, pe la ora 18-19. Cam terminasem miscarea in ziua respectiva si stateam pe langa corturi in timp ce vantul crescuse cu cateva noduri, probabil pe la 20 iar pe apa nu se mai zarea nici un kite.
La un moment dat il vedem pe instructorul de la Volkite masurand vantul, pregatind un kite si intrand in apa. Fiind singur in apa, evident ca ne-am indreptat atentia catre el si catre ce urma sa fie o sesiune de 30-45 minute de la care nu ne-am mai putut lua ochii. Ba chiar ne-am aliniat scaunele pe plaja pentru a vedea mai bine spectacolul, pentru ca intr-adevar am avut ce privi.
In primul rand o serie de trickuri pe care nu le mai vazusem “live”, executate cu o naturalete de invidiat dar n-a fost insa doar atat pentru ca, pe langa incantarea produsa de Volkan, am mai vazut ceva: un rider care isi arata pasiunea, singur cu kiteul si cu o grimasa de incantare, care nu urmarea cadre sau aplauze ci doar traia momentul oferind o lectie interesanta celor prezenti.
Pana la urma cred ca asta inseamna pasiunea, sa practici activitatea preferata traind fiecare clipa ca pe ultima. Nu doar in sport ci in orice alt domeniu, dar cati dintre noi reusesc asta?
Mi-am amintit povestea de mai sus urmarind un film de landkite care transmite cam acelasi mesaj si pe care va invit sa-l urmariti mai jos:
( nu uitati ca sambata mergem la landkiting 
)
